Just Murakami. :)
Hello, hello!
.jpg)
Murakami. Ce poate să fie mai frumos decît să te bucuri de cărțile lui Murakami. Omul ăsta a fost înzestrat de Dumnezeu cu muuuuuult talent scriitoricesc. Efectiv te captează într-o lume fascinantă cu muzică bună, cu personaje care mai de care. Citisem pe blogul lui Gabriel că atunci cînd îl citește pe Murakami e ca și cum ar intra într-un restaurant cu mîncare bine gătită și muzică bună. Tind să îi dau dreptate din ce în ce mai mult.
Cartea e destul de mare, are vreo 670 de pagini, însă nu îți dai seama cînd dai filă cu filă. În centrul atenției avem un șomer, Toru Okada, căsătorit cu Kumiko și căruia îi fuge motanul, poreclit „Noboru Wataya” , de acasă. După acest episod, Toru întîlnește diferiți oameni fiecare cu povestea lui: război, prostituție, etc. ( partea cu războiul mie mi-a plăcut enorm).
Este o graniță mereu între real și fantastic, foarte bine construită. Fiecare personaj aduce o altă poveste, inclusiv soția sau motanul. Ca tehnică literară avem multe mise en abyme-uri, flah-back-uri sau inserții narative: scrisoarea soției lui. Coborîrea în fîntînă este un moment de a pătrunde în eul interior și a retrăi evenimente, un episod simbolic.
Aș putea vorbi la nesfîrșit de Murakami, însă vă las să îl descoperiți voi. Merită citit și răscitit. Eu sunt mereu încîntată de cărțile lui și le amîn la nesfîrșit ca pe un desert cu ciocolată.
P.S: urmează o recenzie a unei cărți semnate Dan Lungu :)
Cartea e destul de mare, are vreo 670 de pagini, însă nu îți dai seama cînd dai filă cu filă. În centrul atenției avem un șomer, Toru Okada, căsătorit cu Kumiko și căruia îi fuge motanul, poreclit „Noboru Wataya” , de acasă. După acest episod, Toru întîlnește diferiți oameni fiecare cu povestea lui: război, prostituție, etc. ( partea cu războiul mie mi-a plăcut enorm).
Este o graniță mereu între real și fantastic, foarte bine construită. Fiecare personaj aduce o altă poveste, inclusiv soția sau motanul. Ca tehnică literară avem multe mise en abyme-uri, flah-back-uri sau inserții narative: scrisoarea soției lui. Coborîrea în fîntînă este un moment de a pătrunde în eul interior și a retrăi evenimente, un episod simbolic.
Aș putea vorbi la nesfîrșit de Murakami, însă vă las să îl descoperiți voi. Merită citit și răscitit. Eu sunt mereu încîntată de cărțile lui și le amîn la nesfîrșit ca pe un desert cu ciocolată.
P.S: urmează o recenzie a unei cărți semnate Dan Lungu :)
Cronica pasarii arc e cartea mea preferata de la Murakami. Cred ca trebuie recitita pentru a fi inteleasa in totalitate.
RăspundețiȘtergereclar.
Ștergerecum adica ce poate fi mai frumos decat sa te bucuri de cartile lui murakami? multe lucruri sunt mai frumoase. murakami asta e un fel de impostor, scrie cartile dupa sablon, mai da-l in penixul lui gabriel. tiu minte ca pe un baiat, scriitor si el, l-a amuzat teribil faptul ca in timpul unei mese la restaurant descrisa in cronica pasarii (cred ca participa creta la aceasta masa) nu se ridica nimeni sa se urineze, desi s-a baut destul de mult. in adevar, murakami nu e omul care sa omita relatarea unei vizite la baie. grija lui pentru detalii, asupra careia mi-a deschis ochii o fata frumoasa, este hilara.
RăspundețiȘtergere„cum adica ce poate fi mai frumos decat sa te bucuri de cartile lui murakami?”. Eu mă refeream din punctul de vedere al lecturii. O fi Murakami un impostor, dar are un dar de a situa ficțiunea la limita între real și iluzoriu. Fapt ce declanșează un suspans și te ține „legat” de carte. Mie îmi place :).
Ștergere